Hormonul de creştere este unul dintre numeroşii hormoni produşi de glanda hipofiză, şi este un factor esential în creşterea şi dezvoltarea normală a organismului. Acţiunea sa determină modul în care este construit corpul, cum funcţionează şi cum se dezvoltă oasele.

Glanda hipofiză este o glandă mică de dimensiunea unui bob de mazăre. Este situată la baza craniului și secretă opt hormoni. Unii dintre acești hormoni controlează activitatea tiroidei și temperatura corpului.

Un deficit de hormon de creștere (DHC) apare atunci când glanda hipofiză nu produce suficient hormon de creștere. Afectează mai frecvent copiii decât adulții.

Deficitul de hormon de creștere congenital apare la aproximativ 1 din 7.000 de nașteri. Condiția este, de asemenea, un simptom al mai multor boli genetice, inclusiv sindromul Turner și sindromul Prader-Willi.

Deficitul de hormon de creștere dobândit poate fi cauzat de o  leziune cerebrală sau de o tumoare la nivelul creierului.

 

Care este rolul hormonului de creștere?

Hormonul de creştere este eliberat ciclic, prin impulsuri scurte pe tot parcursul zilei, aproximativ o dată la fiecare patru ore, deşi aproape 70% din întreaga cantitate de hormon de creştere este secretată în primele ore de somn, în special în timpul somnului profund.

Odată ce a fost eliberată o cantitate suficientă de hormon de creştere, concentraţia crescută din sânge generează transmiterea unui semnal de feed-back catre hipotalamus –acesta va elibera un hormon, numit somatostatină (cunoscut şi ca factor inhibitor al hormonului de creştere), care va transmite glandei hipofize să oprească secreţia de hormon de creştere pentru moment.

În perioada copilăriei şi la pubertate, secreţia de hormon de creştere este mai ridicată generând multiplicarea celulelor osoase și acţionând asupra „plăcilor de creştere” de la capătul fiecărui os tubular. Creşterea în lungime a oaselor lungi din corp este cea care determină creșterea în înălțime a corpului iar creşterea generală determină scheletul să ia o formă de adult.

După încheierea procesului de creştere, plăcile de creştere ale oaselor lungi fuzionează şi se închid, împiedicând continuarea alungirii, iar secreţia de hormon de creştere scade treptat până la nivele mult mai mici, caracteristice pentru vârsta maturităţii.

 

Simptome ale deficitului de hormon de creștere

În cazul unui deficit congenital, acesta devine vizibil până la vârsta de 1-2 ani. Copiii cu deficit clasic de GH pot prezenta hipoglicemii neonatale uneori cu convulsii hipoglicemice, microfalus, viteza de creştere redusă cu statura mică ulterior, facies imatur, voce piţigăiată, ţesut adipos în exces reprezentat, hipercolesterolemie, maturare osoasă întârziată etc.

În cazul deficitului de hormon de creștere dobîndit, cum ar fi din cauza unei leziuni cerebrale sau a unei tumori, principalul său simptom este pubertatea întârziată. În unele cazuri, dezvoltarea sexuală este oprită.

Fragilitatea osoasă este un alt simptom al DHC. Acest lucru poate duce la fracturi mai frecvente, în special la adulții vârstnici. Persoanele cu niveluri scăzute de hormoni de creștere se pot simți obosiți și nu au rezistență. Acestea pot experimenta sensibilitate la temperaturi ridicate sau scăzute.

Pot apărea o varietate de simptome psihologice, inclusiv: depresie, lipsă de concentrare,  memorie slabă, crize de anxietate sau suferință emoțională.

Adulții cu deficit de hormon de creștere dobândit au de obicei un nivel ridicat de grăsimi în sânge și colesterol ridicat. Acest lucru nu se datorează alimentației slabe, ci mai degrabă modificărilor metabolismului organismului cauzate de nivelurile scăzute de hormon de creștere. Ei prezintă un risc mai mare de diabet și boli de inimă.

 

Diagnosticarea deficitului de hormnon de creștere

Medicul pediatru va căuta semne de deficit de hormon de creștere în cazul în care copilul dvs. nu se încadrează în graficele de înălțime și greutate corespunzătoare vârstei lui.  Dacă suspectează DHC, o serie de teste pot confirma diagnosticul.

Un test de sânge poate măsura hormonul de creștere în organism. Cu toate acestea, nivelurile de hormon de creștere fluctuează foarte mult pe parcursul zilei și nopții (numită „variație diurnă”). Un test de sânge cu un rezultat mai mic decât cel normal nu este o dovadă suficientă pentru a pune un diagnostic.

Radiografiile mâinii copilului dvs. pot indica nivelul de creștere al oaselor.

Testele funcției rinichiului și tiroidei pot determina modul în care organismul produce și folosește hormonii.

Dacă medicul dumneavoastră suspectează o tumoare sau alte leziuni ale glandei hipofize, o scanare imagistică RMN poate oferi un aspect detaliat al creierului. Nivelul hormonului de creștere va fi adesea depistat la adulții care au antecedente de tulburări hipofizare, au leziuni cerebrale sau au nevoie de o intervenție chirurgicală pe creier.

 

Tratamentul deficitului de hormon de creștere

Hormonul de creștere este administrat prin injecție, de obicei în țesuturile grase ale corpului, cum ar fi partea din spate a brațelor, coapselor sau feselor. Este cel mai eficient ca tratament zilnic.

Efectele secundare sunt în general minore, dar pot include:

  • roșeață la locul injectării
  • dureri de cap
  • dureri de șold
  • curbarea coloanei vertebrale (scolioză)

Copiii cu deficit de creștere congenital sunt adesea tratați cu hormon de creștere până ajung la pubertate. Copiii care sunt diagnosticați devreme, se recuperează adesea foarte bine. Adesea, copiii care au prea puțin hormon de creștere în tinerețe vor începe în mod natural să producă suficient pe măsură ce intră la maturitate. Cu toate acestea, unii rămân în tratament pentru întreaga lor viață.

În cazuri rare, injecțiile pe termen lung cu hormoni de creștere pot contribui la dezvoltarea diabetului, în special la persoanele cu antecedente familiale ale acestei boli.

Surse:

www.healthline.com

www.rarediseases.org