Un tratament corespunzător poate opri evoluția rapidă, înregistrată la pacienții diagnosticați cu amiloidoză ereditară neuropatică cu transtiretină, o afecțiune care are un debut în jurul vârstei de 40 de ani și care este cauzată de depunerile de amiloid datorat distrucției mai accelerate a proteinei de transtiretină determinată print-un defect al genei care o codifică, cu implicarea mai multor organe și sisteme din organismul uman. ”Varianta genetică întâlnită în zona noastră geografică este unică în lume și se manifestă printr-un fenotip mixt neurologic și cardiologic, cu o vârstă de debut în jur de 40 ani (debut precoce comparativ cu alte tipuri de mutații) și cu o evoluție rapidă, în absența unui tratament adecvat”, acesta a fost semnalul de alarmă tras de Dr. Daniela Neagu, Medic primar neurolog, Spitalul Județean de Urgență ”Sfântul Ioan cel Nou”, Suceava, într-un interviu pentru platforma NeuroMedicina.ro.

Particularitățile amiloidozei

”Clasificarea amiloidozelor se bazează pe proteina precursoare, care formează depunerile de amiloid, distribuția depozitelor de amiloid (sistemic sau localizat) sau după caracterul ereditar sau non-ereditar al afecțiunii. Pentru organismul uman sunt recunoscute, în prezent, peste 27 de proteine diferite, care pot fi amiloidogenice. Principalele organe implicate sunt: cordul, rinichii, ficatul, tractul gastro-intestinal, sistemul nervos periferic și cel autonom (vegetativ). De aceea nu este implicată o singură specialitate în managementul amiloidozelor. (…) Cu toate că acestă proteină are un lanț relativ scurt, format din 127 aminoacizi, au fost descrise peste 100 de mutații distincte ale genei care o codifică, fiecare variantă producând o anumită variantă a bolii (fenotip)”, a explicat Dr. Daniela Neagu, chestionată în legătură cu această afecțiune rară.

În România, cea mai mare incidență a bolii, la Suceava

Cel mai des întâlnită formă de amiloidoză în România este cea sistemică cu lanțuri ușoare, care, ca specialitate, aparține de hematologie. Potrivit medicului, următoarea amiloidoză, ca frecvență în România, o reprezintă cea determinată de depunerile de transtiretină defectă, fie ca afecțiune ereditară (datorată mutației amiloidogenice a genei care codifică transtiretina), fie ca o afecțiune a înaintării în vârstă, datorată depozitelor de transtiretină de ”tip sălbatic” (amiloidoza sistemică senilă) și care nu prezintă caracter ereditar (deci nici defectul genetic). Dintre toate aceste tipuri de amiloidoză, doar amiloidoza  ereditară cu transtiretină (hATTR) ține de neurologie, pentru că poate afecta preponderent sistemul nervos periferic și cel autonom, producând polineuropatie și disautonomie. Amiloidoza sistemică senilă prezintă interes pentru specialitatea cardiologie, cordul fiind în acest caz principalul organ implicat.

În ceea ce privește polineuropatia ereditară cu TTR, Centrul de Boli Rare din cadrul Spitalului Județean de Urgență “Sf. Ioan cel Nou”, Suceava are în tratament 14 pacienți și reprezintă cel mai numeros grup de pacienți din România. Potrivit Dr. Neagu, Suceava și, în special, zona comunei Todirești reprezintă o adevărată zonă endemică pentru această afecțiune, incidența bolii fiind mult mai mare aici.

Boală cu transmitere autozomal dominantă

”Pacienții cu hATTR prezintă un istoric familial sugestiv, fiind o boală cu transmitere autozomal dominantă și simptome sugestive pentru polineuropatie (senzație de amorțeală la nivelul membrelor, dificultate la mers, care avansează de la mers cu sprijin uni/bilateral, până la imobilizare în scaun cu rotile). Cei mai mulți pacienți au și simptome cardiologice (dispnee la eforturi mici, tulburări de ritm cardiac) și un cord hipertrofiat la ecografia cardiacă. Simptomele vegetative sunt foarte frecvent întâlnite: hipotensiunea ortostatică, tulburările de dinamică sexuală, dificultățile micționale, tulburările de tranzit intestinal (constipație sau diaree), semne de gastropareză cu vărsături incoercibile, sindrom de ochi uscat. Mult mai rar se pot întâlni pacienți cu coafectare oculară sau renală, semne de stenoză de canal rahidian”, a mai spus neurologul.

Investigațiile necesare pentru precizarea diagnosticului:

  • Consult clinic neurologic și investigații pentru aprecierea afectării sistemului nervos periferic (electroneurografia, electromiografia, teste pentru sensibilitate QST, evaluarea cantitativă a răspunsului galvanic al pielii SUDOSCAN);
  • Consult clinic cardiologic și suplimentar EKG, echo-cord, Holter EKG, teste enzimatice NTproBNP și troponina înalt sensibilă;
  • Scintigrafia osoasă cu Th (vizualizează hipertrofia cardiaca prin depunerea de amiloid cu TTR);
  • Biopsia pentru evidențierea depozitelor de amiloid (din grasimea abdominală sau glandele salivare);
  • Consult oftalmologic și test Schirmer;
  • Eliminarea altor afecțiuni/amiloidoze (diagnostic diferențial);
  • Testul genetic confirmă diagnosticul, prin evidențierea unei mutații punctiforme în gena transtiretinei.

Tratamentul amiloidozei cu polineuropatie – ATTR PN

Există 2 tipuri de medicație pentru amiloidoza cu polineuropatie, medicație avizată și  în România și inclusă în Programul național curativ de Boli Rare, după cum a arătat Dr. Neagu: ”Pacienții pot beneficia de acest tratament, dacă au un diagnostic cert de polineuropatie amiloidă familială și încep să prezinte primele simptome de polineuropatie. Pacienții asimptomatici nu primesc tratament, dar sunt urmăriți periodic la 6-12 luni, prin examinări clinice și investigații paraclinice, începând cu 10 ani anterior vârstei preconizate de debut. Acești purtători sănătoși ai defectului genetic sunt depistați prin screening familial, ei având deja cel puțin un membru al familiei bolnav”.

Primul medicament eficient pentru această afecțiune a fost lansat pe piață în 2011 și este o medicație cu administrare orală de tip chaperon, care are rolul de a stabiliza molecula defectă și a împiedica formarea în continuare a amiloidului. Această medicație are indicație în stadiul I de boală și este cu atât mai eficientă în întârzierea progresiei bolii, cu cât este mai precoce administrată, adică imediat după declanșarea primelor simptome.

Al doilea tip de medicație utilizează o tehnologie inovatoare cu ARN interferent, care este vehiculat de nanoparticule lipidice, pe cale parenterală. Adică, pacienții primesc o perfuzie la 3 săptămâni, iar prin blocarea ARN-ului mesager corespunzător transtiretinei defecte, se blochează sinteza acesteia la nivel hepatic, cu scăderea nivelului plasmatic cu până la 80%. Această medicație are indicație atât în stadiul I, cât și în stadiul II de boală, putând produce chiar reversia simptomelor.

O altă posibilitate terapeutică o reprezintă transplantul hepatic sau chiar dublul transplant cord-ficat.

”În centrul nostru, avem 14 pacienți cu hATTR în tratament: 7 cu terapia orală și 7 pacienți cu tratament perfuzabil, medicația fiind integral decontată de Casa de Asigurări de Sănătate, prin Programul Național Curativ de Boli Rare”, a mai spus neurologul.